STRIDERE

STRIDERE
STRIDERE
a serra, dentibus, sagittis inprimis, ad animas corporibus excedentes, ab Homero primum translatum est, qui verbum τρίζειν de illis passim usurpat. Unde ad versum hunc Statii Theb. l. 4. v. 428.
Huius inadspectae ludo stridere sagittae.
sic Priscianus l. 1. c. 9. Strideo quoque stridi facit --- i. autem tam in praesenti, quam praeterito, productam habet. Virgilius in VIII. --- siriduntque cavernis Stricturae chalybum. Lucanus. l. VI. Auribus incertum feralis strideat umbra --- Actius in Alcestide, Constriderat retracta rursus inferis etc. Ubi notabilis hic postremus versus est, propter sonum umbrae stridentis affectatum. Virg. Aeneid. l. 12. v. ult.
Vitaque cum gemitu fugit indignata sub umbras.

Hofmann J. Lexicon universale. 1698.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • stridere — / stridere/ v. intr. [dal lat. stridĕre, voce onomatopeica, coesistente accanto a stridēre ] (aus. avere, ma i tempi comp., come anche il part. pass. striduto, sono molto rari). 1. a. [emettere voci, urla, suoni acuti e penetranti, per lo più… …   Enciclopedia Italiana

  • stridere — strì·de·re v.intr. (avere) 1. CO produrre o emettere suoni acuti e aspri: la carrucola stride rumorosamente, le cicale hanno ripreso a stridere | LE di qcn., urlare, gridare in modo acuto e penetrante: la cacciò, per quanto lei si divincolasse e… …   Dizionario italiano

  • stridere — {{hw}}{{stridere}}{{/hw}}v. intr.  (pass. rem. io stridei  o stridetti , tu stridesti ; aus. avere ; raro  nei tempi composti; part. pass. raro striduto ) 1 Mandare un suono acuto e sgradevole: quella porta stride. 2 Strillare, emettere grida… …   Enciclopedia di italiano

  • stridere — v. intr. 1. (di cosa) cigolare, cricchiare, crocchiare, scricchiolare, crepitare 2. (di persona) strillare, gridare, strepitare, urlare □ (di animale) squittire, fischiare, frinire, garrire, zigare, zirlare 3. (fig.) contrastare, discordare,… …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • strident — strident, ente [ stridɑ̃, ɑ̃t ] adj. • 1529, rare av. déb. XIXe; lat. stridens, entis, de stridere ♦ Se dit d un bruit, d un son qui est à la fois aigu et intense. ⇒ perçant, sifflant. Un grincement strident. « Le sifflet strident d une… …   Encyclopédie Universelle

  • animale — anima/le (1) s. m. 1. essere vivente, essere animato 2. bestia CONTR. essere umano, cristiano 3. (fig.) bruto, persona rozza, ignorantone, materialone, mostro CONTR. persona ragionevole, persona civile. NOMENCLATURA …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • strident — adjective Etymology: Latin strident , stridens, present participle of stridere, stridēre to make a harsh noise Date: circa 1656 characterized by harsh, insistent, and discordant sound < a strident voice >; also commanding attention by a loud or… …   New Collegiate Dictionary

  • stridor — noun Etymology: Latin, from stridere, stridēre Date: 1632 1. a harsh, shrill, or creaking noise 2. a harsh vibrating sound heard during respiration in cases of obstruction of the air passages …   New Collegiate Dictionary

  • stridulous — adjective Etymology: Latin stridulus, from stridere, stridēre Date: 1611 making a shrill creaking sound • stridulously adverb …   New Collegiate Dictionary

  • strider — ⇒STRIDER, verbe intrans. Rare, littér. Se faire entendre de façon stridente. Il y stridait [sur la colline de Roumanin], comme une scie, un chant exaspéré de cigales (LORRAIN, Sens. et souv., 1895, p. 48). Pendant que les éclats stridaient devant …   Encyclopédie Universelle

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”